Traumele se transmit genetic

Un nou studiu realizat recent de catre un spital din New York a cautat sa dovedeasca o teorie destul de interesanta, si anume aceea ca trauma poate fi transmisa genetic de pe parinti la copii. Conceptul de ”mostenire epigenetica”, care reprezinta ideea generala de influenta a factorilor de mediu cum ar fi fumatul, dieta sau stresul, pot fi transmise de la parinte la copil, astfel ca nu este o teorie chiar atat de noua, insa a fost destul de dificil de a fi demonstrata. Asta pana cand Rachel Yehuda a realizat un studiu genetic pe un numar de 32 de supravietuitori evrei ai Holocaustului.

Studiul a implicat analiza geneticii a supravietuitorilor in ideea de a stabili diferentele specifice ale genelor care controleaza stresul. Dupa ce a analizat acest lucru, cercetatoarea a analizat genele copiilor lor, care sunt cunoscuti pentru ca sufera de tulburari de stres, si astfel a reusit sa descopere ca si copiii sufereau de aceleasi anomalii genetice ca si parintii lor. ”Are sens sa analizam aceste gene. Daca exista un efect de transmitere a traumei, acest lucru s-ar afla in legatura cu genele de stres, care modeleaza felul in care oamenii fac fata mediului.”- sustine aceasta.

Rezultatele au fost comparate cu un grup de oameni evrei care au trait inafara Europei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Niciun membru al acestor familii nu a aratat aceleasi rezultate genetice care au fost intalnite la supravietuitorii Holocaustului. Potrivit cercetatoarei, ”genele de stres gasite in ADN-ul copiilor pot fi puse pe seama expunerii traumatizante a parintilor din timpul Holocaustului.”

Mostenire genetica

Studiul realizat de Yehuda reprezinta o noutate in lumea stiintifica deoarece dovedeste existenta mostenirii genetice. Supravietuitorii Holocaustului dar si copiii acestora au fost analizati pentru o perioada mai lunga de timp, iar primele concluzii au sustinut ca schimbarile de comportament ale copiilor sunt un rezultat al influentei parintilor. Cercetarea lui Yehuda este un prim exemplu care dovedeste ca aceste diferente de comportament chiar exista la nivel genetic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *