Inainte de airbag, exista centura de siguranta. Iar, inainte de aceasta, masinile veneau echipate cu un gat de whisky pentru a te ajuta sa suporti durerea accidentului oribil si inevitabil. Dar, inapoi la centurile de siguranta: acestea fac minuni cand vine vorba de salvat vieti. Totusi, pentru ca acestea sa functioneze, oamenii trebuie sa le poarte. Si problema cand le spui acestora sa o poarte consta in faptul ca nu poti face nimic daca acestea decid sa nu o poarte – traim intr-o democratie pana la urma, nu? Asa ca producatorii de masini de la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 s-au decis sa elimine liberul arbitru din ecuatie si sa inventeze centura de siguranta automatica. Genial! Nu-i asa? De fapt, nu. Pentru ca, pe langa faptul ca respectivele centuri nu eliminau doar liberul arbitru al soferului, ci aveau tendinta sa elimine si craniul respectivului ca o ghilotina cu peste 90 de kilometri pe ora.
Problema consta in faptul ca designerii automobilistici nu puteau decat sa automatizeze decat partea de umar a curelei – pornitul masinii facea ca partea de curea de la umar catre sold sa te inveleasca mecanic in imbratisarea ei calda de poliester. Acest lucru o facea sa fie practic un ham. Insa, se pare ca partea din poala a curelei este cea mai importanta … iar aceasta continua sa ramana la latitudinea soferului de a o folosi sau nu. Si, desigur, nu o faceau – probabil in semn de protest fata de acei tirani fascisti pro – centura. Daca porti o curea de umar fara curea de poala si esti implicat intr-un accident, transferi tot impulsul direct in frageda carne a gatului. Si, la o viteza mare, acea micuta curea de poliester ar putea sa fie la fel de bine o sabie de samurai.
Din fericire, aceste curele automate au fost o moda care a trecut repede. Insa, asta arata: daca iei libertatea cuiva de a face ce vrea cu viata lui, ai putea la fel de bine sa-i tai gatul din prima.