Casatoria este un lucru care a aratat diferit in locuri diferite si care a evoluat de-a lungul trecerii timpului.
Totusi, aceasta idee pe care o stim din mosi-stramosi, conform careia ar trebuie sa ne cunoastem viitorul partener in liceu si sa ne casatorim pana la terminarea facultatii (cel tarziu) este nebunie. Cred ca oamenii presupun ca stramosii nostri se casatoreau foarte repede pentru ca cele mai faimoase mariaje din istorie aveau loc intre familiile de nobili.
Exista insa, cateva probleme cu acest fapt. Casatoriile roiale erau aranjate, astfel ca printii si printesele stiau de mici copii cu cine se vor casatori mai tarziu. Deci, casatoria lor in perioada adolescentei avea sens din punct de vedere politic, dar era la fel de ciudat ca un caine intr-un tutu pentru restul lumii. Chiar si cand se casatoreau de tineri, cuplurile adesea nu locuiau impreuna si nu se astepta nimeni la contact sexual pentru inca o perioada de timp.
In general, varsta mariajului in Europa Vestica a ramas cosntanta. Inregistrarile engleze din perioada anilor 1600 arata ca miresele aveau in jur de 23-24 de ani si mirii in jur de 26-27. Cand colonistii din America au inceput sa se casatoreasca la o varsta mai frageda, Benjamin Franklin a comentat asupra acestui fapt, criticandu-l. Varsta casatoriei in America s-a intors la modelul normal dupa ceva timp, iar in perioada anilor 1980 majoritatea cuplurilor se casatoreau iar in perioada de varsta 25-30. Desi au fost si circumstante extreme in care persoanele s-au casatorit dupa terminarea adolescentei – gen, dupa ce Moartea Neagra si al Doilea Razboi Mondial au ucis pe cam toata lumea si toti doreau sa se insoare/marite, cat inca mai traiau – in general, oamenii au amanat acest lucru pana in momentul in care erau cu adevarat pregatiti.