Depresia este una dintre marile probleme ale secolului nostru. Daca inainte de 1989 acest termen parea ceva extraterestru pentru multi si toata lumea parea fericita (desi nu asa multi erau), dupa 1990, treptat depresia a intrat si in casele romanilor – macar cu depresia sa fim in randul europenilor, daca din alte puncte de vedere (drepturile omului, nivelul de comert online, infrastructura) suntem atat de mult in urma incat ajunge sa nu ne mai pese daca ii vom ajunge vreodata sau nu.
Potrivit unui studiu, aproximativ doua milioane de romani sufera de aceasta tulburare. Numarul lor ar putea sa fie mai mare, dintr-o serie de motive: unii, nu sunt constienti de simptomele depresiei, din cauza lipsei de informare; altii considera ca aceasta este o boala pentru oameni slabi, care nu pot face fata problemelor – lucru care este neadevarat, deoarece fiecare om rezista diferit la diferite tipuri de probleme. O alta categorie este cea a celor care se tem de stigmatul social, temandu-se ca oamenii ii vor primi diferit pentru ca au aceasta tulburare.
Cea mai afectata categorie este cea a persoanelor mai in varsta, de peste 50 de ani – peste 5% din oamenii de peste 50 de ani au fost diagnosticati cu depresie. Din nou, numarul acesta s-ar putea sa fie mult mai mare, mai ales daca luam in considerare faptul ca foarte multi din zonele rurale nu sunt constienti de ceea ce inseamna depresie si ar putea sa puna starea de neliniste in baza faptului ca imbatranesc si e normal sa nu te mai simti la fel de jovial ca in tinerete.
Nu este adevarat. Varsta este cea pe care o simti, nu cea pe care o ai in buletin. De aceea, desi s-ar putea sa ai momente de melancolie la batranete (dor de copii, nepoti, prieteni etc), o astfel de stare continua nu este normala si daca dureaza mai mult de doua saptamani este necesar sa se viziteze un doctor specialist.