In troposfera superioara configuratia campului baric este diferita de cea din troposfera inferioara. Intre paralele de 15 si 30o ale fiecarei emisfere se formeaza doua dorsale anticiclonice. Dorsalele anticiclonice sunt separate de un talveg depresionar circumterestru al carui ax corespunde in linii mari Ecuatorului.
In zonele de maxima presiune atmosferica de la latitudinile de 15-30o nord si sud predomina in general calmul atmosferic si vanturile slabe la fel ca in zonele subtropicale de la 30-40o latitudine nordica
si sudica din troposfera inferioara.
Pentru culoarul depresionar de deasupra zonei ecuatoriale sunt caracteristice vanturile geostrofice de est, care alcatuiesc un brau sau un inel circumterestru al circulatiei generale de altitudine numit alizeu primar. Alizeele din troposfera inferioara ale celor doua emisfere sunt componentele de nord-est si sud-est ale acestui curent estic. Deci vanturile geostrofice de est prezente deasupra alizeelor pe tot restul grosimii troposferei constituie curentul principal al circulatiei generale a atmosferei din zona intertropicala, iar alizeele de la nivelul suprafetei terestre, sunt doar vanturi derivate sau manifestari secundare.
Din zonele dorsalelor anticiclonice, in troposfera superioara presiunea scade constant catre cei doi poli. Sub impulsul fortelor gradientului baric orizontal (orientata spre poli) si a fortei Coriolis se
formeaza asa numitele vanturi geostrofice de vest care inconjoara Pamantul, asemeni unor brauri cu latimi foarte mari de 9 60o latitudine (de la 9 20-30o nord si sud de Ecuator pana aproape de poli).
La latitudini mari vanturile de vest formeaza cate un vartej circumpolar, aerul coborand in spirala catre suprafata terestra.
La latitudini medii, vanturile de vest din troposfera superioara urmeaza traiectorii sinuoase ale caror meandre inainteaza cand catre Ecuator, cand catre pol. Aceste meandre sunt cunoscute si sub numele de „unde Rossby” si sunt rezultatul aparent al tendintei marilor sisteme de vanturi, de a pastra constanta miscarea de rotatie in jurul axei de rotatie a Pamantului.
Incalzirea diferentiata a suprafetei Pamantului si prezenta marilor bariere muntoase determina modificari de amplitudine, lungime sau pozitie in cadrul acestor unde, in anumite conditii dominand stabilitatea relativa, in altele variabilitatea caracteristicilor lor dimensionale sau pozitionale.