Daca e sa ne luam dupa cultura populara, satanismul a existat inca de pe vremea cand primii nostri stramosi s-au tarait pe tarmul preistoric si si-au folosit mainile rudimentare pentru a arata gestul „coarne de diavol”. Filme ca „A noua poarta” si orice care-l prezinta pe Christopher Lee in rolul principal ii prezinta pe satanisti practicandu-si abilitatile inca de pe vremea Evului Mediu si chiar de dinainte.
In realitate, insa, satanismul, asa cum il stim astazi, cu pentagrame, cruci intoarse si un devotament ciudat fata de hainele negre care-si pierd din nuanta, dateaza din anul 1966 cand a fost inventat de catre un muzician din Chicago numit Anton LaVey. Asta inseamna ca e mai tanara decat Wicca, Betty White, Madonna, Rolling Stones si Mr. Potato Head.
Desigur, poti sa gasesti descrieri din belsug despre activitatea satanistilor vechi de cateva secole inainte. Uita-te mai cu atentie si vei descoperi ca „satanismul”, inevitabil, implica neintelegerea unei practici religioase non-traditionale sau era o acuzatie contra vecinului care statea treaz toata noaptea si suna dintr-un clopotel (sau, ma rog, ce faceau vecinii naspa pe vremuri).
Cazurile in care acuzatii au recunoscut ca il venerau pe diavol, de obicei, implicau torturi oribile, care probabil ca ne-ar fi facut astazi sa zicem ca-l veneram pe Victor Ponta. Probabil, majoritatea oamenilor inocenti au recunoscut, fiind torturati, ca il venereaza in secret pe demonul Bafomet, un nume care este probabil o alterare a numelui „Mohammed”. Cu alte cuvinte, ce vedem astazi ca fiind acuzatii de satanism erau echivalentul medieval al celor care il acuza pe Obama ca in secret este musulman.
Pana la LaVey, pentagramele erau adesea folosite de catre crestini ca deochi contra vrajilor si demonilor. Asa e, de parca nu ar fi fost de ajuns crucile intoarse (initial, simbolul Sfantului Apostol Petru), satanistii poarta cu mandrie un simbol crestin si un produs al executiilor si torturii motivate de religie.