Configuratia actuala a retelei de rauri are la baza o serie de factori intre care rolul reliefului este preponderent. O prima caracteristica a retelei hidrografice o constitue dispunerea radiara a vailor. Majoritatea raurilor principale isi au obarsia in inelul Carpatic, cumpana de apa corespunzand cu interfluviul ce separa versantii. Alta caracteristica consta in faptul ca aproape 98% din raurile de pe teritoriul Romaniei sunt afluenti ai Dunarii, direct sau indirect, si toate raurile la un loc sunt tributare Marii Negre.
Cat priveste lungimea raurilor, se constata ca in tara noastra predomina raurile cu lungime redusa, aceasta fiind o consecinta directa a etajarii verticale a reliefului, a climatului si indeosebi
a configuratiei radiar divergente a retelei hidrografice. Astfel, pentru zonele montane si submontane, cu energie mare de relief, roci cu permeabilitate redusa si precipitatii bogate, este caracteristica prezenta in numar mare a raurilor mici, cu bazine reduse, spre deosebire de zonele joase unde conditiile de formare a raurilor sunt minime, dar aceasta prezinta lungimi mai mari.
Densitatea retelei hidrografice prezinta valori diferite, in functie de energia de relief, precipitatii si petrografice. In regiunile de munte, unde precipitatiile depasesc evaporatia potentiala, iar rocile au o permeabilitate mica ori sunt impermeabile, procesul scurgerii superficiale este foarte activ, iar densitatea retelei hidrografice ridicata. Valorile mari ale densitatii retelei hidrografice 0,7 – 1 km/km2 se intalnesc in arealul montan: Tarcu, Valcan, Parang, Lotru, Fagaras (din C. Meridionali), Oas, Gutai, Tibles, Rodnei, Calimani, Gurghiu, Harghita (din C. Orientali), Almaj, Poiana Rusca, Bihor, Muntele Mare (din C. Occidentali).
Dintre raurile interioare cele mai lungi sunt Muresul 768 km, Oltul 737 km, Prutul 716 km, Siretul 576 km, Ialomita 410 km, Somesul 388 km, iar cele mai mari bazine sunt ale raurilor Siret 42.830 km2, Mures 27.830 km2, Olt 24.010 km2, Somes 15.015 km2.